Analize medicale

Vă recomandăm să faceți analizele medicale complete periodic, deoarece sunt o metodă bună de a avea o imagine de ansamblu asupra stării dumneavoastră de sănătate și totodată medicii specialiști pot observa factorii de risc, ajutându-vă astfel să preveniți diverse afecțiuni.

Fiind asigurați C.A.S și pacient al clinicii noastre pentru specialitatea medicină de familie, anual puteți beneficia GRATUIT de 2 seturi de analize complete, pentru a fi la zi cu starea dumneavoastră generală de sănătate.

1.Hemoleucograma completă este o analiză recomandată pentru depistarea unor afecțiuni cum ar fi: anemiile, iar în cazuri speciale chiar leucemii. Furnizează date referitoare la componentele sângelui și oferă informații privind numărul și cantitatea diverselor celule din sânge. Sunt analizate celulele roșii, care pot crește sau scădea în funcție de afecțiune, celulele albe, trombocitele, analizează și procentul ocupat de eritrocite (globulele roșii) în volumul de sange, dar și cantitatea de hemoglobină prezentă în eritrocite, care ajută la clasificarea anumitor tipuri de anemii în funcție și de volumul eritrocitar mediu și de concentrația medie de hemoglobina, parametri ce sunt încadrați în hemoleucograma completă

În mod normal, hemoleucograma de rutină se recomandă de către medicul de familie odată pe an în plină stare de sănătate, atât pentru copii, cât și pentru adulți sau bătrâni și se poate repeta fie la 3-6 luni dacă apar modificări semnificative, fie la un an dacă totul este în regulă.

De menționat este faptul că atât valorile de referință date de laborator, cât și rezultatele diferă de la femeie la bărbat și de la copii la bătrâni, iar ele trebuie interpretate de către medicul curant pentru a nu se obține rezultate fals negative sau fals pozitive.

2.Hemocultura este o analiză mai specială pentru că se recoltează cel mai frecvent în cadrul spitalizării, ea fiind recoltată în context febril pentru a avea certitudinea că se obțin rezultate semnificative în momentul cultivării sângelui pe un mediu de cultură și în condiții speciale de laborator.

Pentru a se putea identifica diverse bacterii patogene prezente în sângele uman sau diverși fungi (ciuperci) se poate aștepta și până la 10 zile, deoarece dezvoltarea lor pe mediu cultivat necesită timp și o temperatură specială.

3. Alți trei parametri foarte utilizați în practica medicală sunt: viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), fibrinogenul (Fib) și proteina C reactivă (PCR/CRP), care reprezintă markerii inflamatori și joacă un rol important în depistarea unor inflamații localizate în diverse locuri ale corpului.

Aceste trei analize pot fi recomandate în același timp cu hemoleucograma sau separate, dar de preferat toate trei împreună pentru a pune în evidență un eventual sindrom inflamator prezent.

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH-ul) are valori diferite în funcție de vârstă și sex și poate fi scăzut în afecțiuni precum: anemia cu celule în seceră (siclemia), leucemie, insuficiență congestivă, hipervascozitate sangvină (sânge prea gros), afecțiuni renale, policitemia vera – în care măduva osoasă produce în exces celule sangvine.

Valori crescute ale VSH-ului se întâlnesc în: anemie, pneumonie, afecțiuni abdominale cum ar fi apendicita, poliartrita, infecții la nivelul pielii sau chiar în perioada sarcinii.

Fibrinogenul este și el modificat în inflamații acute, alături ce cei doi parametri, dar nu este obligatoriu ca într-o afecțiune toți cei trei parametri să fie modificați.
Poate fi și scăzut la cei care consumă alcool moderat, la cei care au deficiență congenitală de fibrinogen și sunt asimptomatici, în afecțiuni hepatice, la cei care iau anumite medicamente și poate avea valori crescute la cei cu: hipertensiune, diabet zaharat, obezitate, boli hepatice inclusiv ciroză, cei care urmează un tratament cu estrogeni și cel mai frecvent în infecții, inflamații, tumori, chiar traumatisme și arsuri, inclusiv în cazul intervențiilor chirurgicale.

Proteina C reactivă este o proteină sintetizată la nivelul ficatului, fiind și ea un indicator de fază acută, ce are un rol important în evaluarea gradului afecțiunilor inflamatorii.

Aceasta poate fi scazută în: colita ulceroasă, în boala lupică necomplicată, dar și alte afecțiuni și poate avea valori crescute în: arsuri, tuberculoză, pneumonii, artrita reumatoidă, boala Crohn, infarct și chiar anumite tipuri de cancer.
Analizele discutate mai sus nu pot localiza o eventuală tumoră malignă și nici nu pot arăta gradul avansării afecțiunii.

Pentru aceasta, este nevoie de analize suplimentare cum ar fi: radiografie pulmonară, în cazul în care se suspectează o eventuală pneumonie, ecografie în cazul unei tumori, alături de un computer tomograf (CT) sau rezonantă magnetică nucleară (RMN), în situatia în care boala este mai avansată și ecografia nu oferă datele necesare finalizării diagnosticului.

4.Glicemia este o analiză foarte utilă, ce ne indică cantitatea de zahăr din sânge și ajută la diagnosticarea diabetului zaharat, ce nu trebuie sa lipsescă de pe lista recomăndarilor analizelor de rutină.

Înainte de a i se recolta proba de sânge, pacientul trebuie să știe că înainte cu o seară trebuie să nu mai consume dulciuri începand cu ora 18:00, să nu se spele pe dinți dimineața – pasta de dinți conține zahăr și poate influența valoarea glicemiei – și nici să consume alimente sau alte lichide.

În funcție de valorile obținute se stabilește un eventual diagnostic și i se explică pacientului eventualele cauze ale glicemiei mărite (hiperglicemia), iar acestea sunt: excesele alimentare, stresul, hormoni hiperglicemianti măriți, diabet zaharat nediagnosticat sau aportul insuficient de insulină, lipsa mișcării și un stil de viață sedentar.

O valoare scăzută a glicemiei (hipoglicemie) se întâlnește în următoarele situații: lipsa alimentației, anumite medicamente, aportul prea mare de insulină, consumul de alcool, în cazul operației de micșorare a stomacului în care aportul de mâncare este prea mic sau arderile prea intense.