Consultații doar pe bază de programare!

Electrocardiograma (EKG) – este un test ce măsoară impulsurile electrice ale inimii.Inima este o pompă musculară formată din patru camere. Cele două camere de sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, face ca muşchiul inimii să se contracte şi să pompeze sângele către plămâni şi restul corpului.

Activitatea electrică a inimii poate fi detectată de la nivelul pielii prin nişte mici discuri metalice, denumite electrozi. În timpul electrocardiogramei electrozii sunt ataşaţi de piele la nivelul toracelui, braţelor şi picioarelor. Aceştia sunt conectaţi la un aparat ce transformă impulsurile electrice într-o reprezentare grafică, pe care o înregistrează pe hârtie. Această reprezentare grafică, ce apare sub formă unei linii, este analizată de aparat şi mai apoi de către medic.

 

  O electrocardiogramă poate să arate:

–           dovezi ale măririi de volum a inimii

–           semne ale unui flux sangvin insuficient la nivelul inimii

–           semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)

–           probleme ale ritmului cardiac (aritmii)

–           modificări ale activităţii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic

–           semne de inflamaţie a sacului ce înconjoară inima (pericardite).

   O electrocardiogramă nu prevede apariţia unui infarct miocardic.

   O electrocardiogramă este indicată pentru:

–           evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, în special când se suspicionează un posibil infarct; alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiogramă sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (pereţii camerei sunt îngroşaţi), inflamaţia sacului ce înconjoară inima (pericardită), scăderea fluxului sangvin către inima (ischemia).

–           monitorizarea activităţii electrice ale inimii

–           diagnosticarea hipertrofiei ventriculare

–           monitorizarea eficienţei şi a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrică a inimii

–           verificarea funcţionării unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare) implantate în inimă cu scopul de a menţine regulat ritmul acesteia.

O electrocardiogramă poate fi folosită pentru a evalua simptomele unei afecţiuni cardiace (precum o durere inexplicabilă de piept, dispneea, ameţeli, palpitaţii sau o stare de slăbiciune) sau funcţia cardiacă, atunci când există factori de risc pentru boli cardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arterială, sau istoric familial de afecţiuni cardiace la vârste tinere).

Pregătirea pentru electrocardiogramă

Medicul care efectuează electrocardiograma trebuie informat asupra medicaţiei pe care pacientul o are prescrisă. Unele medicamente pot influenţa rezultatele electrocardiogramei.

Mod de efectuare:

Electrocardiograma este efectuată de obicei de către un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau chirurg.Pacientul primeşte de obicei EKG-ul ca dovadă a examinării sale de către un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. În cazul spitalizării, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.Înainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie să-şi îndepărteze toate bijuteriile şi hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul mâinilor şi a picioarelor.

În timpul electrocardiogramei pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mâinilor şi a picioarelor unde vor fi plasaţi electrozii, sunt curăţate şi eventual rase, pentru a furniza o suprafaţă curată şi netedă. Între piele şi electrozi poate fi plasat un gel special sau nişte mici tampoane îmbibate cu alcool sanitar, pentru a înbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folosiţi şi electrozi de unică folosinţă ce nu necesită gel sau alcool.

În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionați în timpul testării. După terminarea investigaţiei electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi. Pe durata efectuării testului, pacientul nu trebuie să se mişte sau să vorbească, deoarece activitatea musculară poate influenţa rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemişcat şi să respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul să-şi ţină respiraţia pentru câteva secunde. O electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute. În unele cazuri, această perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci când se măsoară ritmul cardiac.

De reţinut!

Electrocardiograma este o investigaţie nedureroasă. Electrozii şi gelul pot fi reci atunci când sunt aplicaţi. Pacientul poate simţi o senzaţie de căldură sau înţepătura, atunci când zona în care vor fi ataşaţi electrozii este curăţată şi rasă. Pielea şi părul pot fi trase atunci când electrozii sunt îndepărtaţi, ceea ce poate crea un mic disconfort.

Riscuri:

Nu există riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test foarte sigur. În cele mai multe din cazuri, nu există motive pentru care un pacient să nu poată efectua o electrocardiogramă.

Electrozii detectează numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un curent electric provenit de la aparat, deci nu există riscul de electrocutare.

Programează o consultație!

Monitorizarea ambulatorie a TA presupune măsurarea automată a tensiunii arteriale la intervale prestabilite prin intermediul unui manometru portabil conectat la o manşetă de tensiune, pe parcursul a 24 de ore, în mediul natural al pacientului, evitând influenţa stresului produs de prezentarea la un control medical. Aparatul include un sistem miniaturizat de de stocare electronică a datelor, rezultatele măsurătorilor fiind ulterior redate şi analizate.

Care sunt indicaţiile?

– diferenţierea unei hipertensiuni permanente de creşterile tensionale datorate emoţiilor (hipertensiunea de halat alb)
– aprecierea severităţii hipertensiunii şi a profilului tensional al pacientului (absenţa scăderii valorilor TA în cursul nopţii presupune un prognostic negativ pe termen lung cu risc crescut de complicaţii cardio-vasculare) pentru stabilirea schemei de tratament optime
– evaluarea răspunsului la medicaţia antihipertensivă
– diagnosticarea hipotensiunii ortostatice (valori tensionale reduse la ridicarea în picioare sau la schimbarea poziţiei corpului la pacienţii cu ameţeli)
– monitorizarea tensiunii arteriale la gravidele diagnosticate cu hipertensiune arterială

Cum se realizează?

Este indicat că pacientul să poarte un tricou cu mânecă scurtă, iar în momentul măsurătorii să rămână nemişcat cu braţul întins. Medicaţia antihipertensivă va fi administrată conform recomandărilor. Măsurătorile sunt setate la jumătate de ora în timpul zilei şi din oră în oră noaptea.

La finalul monitorizării, valorile tensionale sunt descărcate în calculator şi vor fi interpretate de medicul specialist. Rezultatele măsurate şi obţinute în timp real de-a lungul unei perioade normale de activitate/ repaos permit diagnosticarea cu precizie sporită şi implicit realizarea unei scheme de tratament cu rată maximă de succes.